Starea webului moldovenesc la ora zero

Dacă o țară s-ar pregăti treptat pentru o lege, scorurile ar forma un deal: puțini foarte slabi, mulți la mijloc, puțini foarte buni. Nu asta vedem. Din 15.786 de site-uri, 14.588 stau într-o singură bandă de douăzeci de puncte, iar între 40 și 59 de puncte se află 6 site-uri. Șase, din cincisprezece mii.

Interpretarea nu e că moldovenii sunt mai neglijenți decât alții. E că măsurile de bază vin la pachet. Cine instalează un banner de consimțământ îl instalează împreună cu o politică actualizată și cu blocarea trackerelor, pentru că vin din același produs sau de la același furnizor. Cine nu instalează nimic nu are cum să pice la mijloc.

Vestea bună e ascunsă în aceeași cifră: drumul de la banda de jos la banda de sus nu are o pantă lungă. E un pachet de decizii luate într-o săptămână, nu un program de doi ani. Cele 558 de site-uri conforme sunt dovada că se poate, iar ele nu sunt corporații: sunt firme obișnuite care au făcut pachetul o dată.

Un banner care nu poate fi refuzat nu colectează consimțământ. Colectează un clic. Legea definește consimțământul ca manifestare de voință liberă, iar o casetă cu un singur buton nu lasă loc pentru voință.

Din 15.786 de site-uri măsurate, 3.104 afișează un banner — 19,7%. Am acționat efectiv controlul de refuz acolo unde există unul, într-un browser real, și am urmărit ce se întâmplă după. Doar 1.321 de site-uri oferă o cale de refuz: 8,4% din tot eșantionul. Cu alte cuvinte, din cinci site-uri care afișează un banner, trei nu au buton de refuz.

Asta schimbă felul în care trebuie citită orice statistică despre bannere, inclusiv a noastră. „Are banner" nu e un pas spre conformitate. În trei cazuri din cinci e un obstacol în plus pentru vizitator, fără niciun câștig juridic pentru firmă — costul unei măsuri fără beneficiul ei.

13.965 de site-uri din 15.786 — 88% — trimit date către terți înainte de orice interacțiune a vizitatorului. Nu după ce acceptă. Înainte să apuce să fie întrebat.

E cea mai uniformă cifră din tot studiul, și uniformitatea ei e argumentul. Între cele douăzeci și cinci de industrii măsurate, valoarea variază de la 86% la 97%. Un comportament care apare la fel în agricultură, în stomatologie, în IT și în turism nu e o alegere de business. E comportamentul implicit al instrumentelor.

Cine pune pe site un contor de vizite, o hartă încorporată, un video sau un pixel de publicitate obține exact asta fără să aleagă nimic și, de obicei, fără să știe. Consecința practică e mai puțin dramatică decât cifra: remedierea nu cere o decizie de conducere, ci o configurare — și, la majoritatea instrumentelor, o singură setare.

Ne așteptam ca sectorul public să fie înaintea celui privat, fiindcă legea îi cere expres autorității publice să desemneze un responsabil cu protecția datelor — obligație pe care o firmă obișnuită nu o are.

Măsurătoarea arată invers. Fără o politică de confidențialitate identificabilă: 63% dintre site-urile private, 74% dintre cele ale instituțiilor de stat și 86% dintre site-urile de primărie. Trackere înainte de consimțământ: 96% la primării.

Diferența contează mai mult decât pare, fiindcă relația e alta. Un client poate alege alt magazin. Un cetățean nu poate alege altă primărie. Când site-ul care nu-ți spune ce face cu datele tale e singurul loc unde poți depune o cerere, absența informării nu mai e o scăpare de conformitate — e o problemă de acces.

O precizare pe care o facem noi, înainte să ne-o facă altcineva: am măsurat 28 de site-uri de primărie. E un număr mic, iar procentele calculate pe el se mișcă mult de la o trecere la alta. Îl publicăm cu numărul lângă el tocmai ca nimeni să nu-l citeze fără.

Harta de mai jos pune cele douăzeci și cinci de industrii pe verticală și verificările pe orizontală. Ce se vede întâi e că rândurile seamănă între ele: nu există un sector care să fi rezolvat problema și unul care să o fi ignorat. Există un fond comun, peste care apar diferențe de zece-cincisprezece puncte.

Diferențele care apar sunt însă exact acolo unde te-ai aștepta să apară, ceea ce e un semn că măsurătoarea prinde ceva real. Sectorul financiar are cele mai puține site-uri fără politică și cele mai puține formulare fără casetă de consimțământ — e sectorul obișnuit să fie controlat. Stomatologia are cel mai mare procent de bannere fără control de refuz, deși prelucrează date despre sănătate. Vinăriile au cel mai mare procent de site-uri unde operatorul nu poate fi identificat deloc: site de prezentare frumos, fără nicio denumire juridică pe el.

Cele trei exemple de mai sus au numitori foarte diferiți, iar asta contează mai mult decât ordinea lor. Verificarea despre controlul de refuz se aplică doar site-urilor care au un banner, așa că la stomatologie se calculează pe 18 site-uri, nu pe 116. E o cifră adevărată și e o cifră care se poate mișca zece puncte la trecerea următoare. Pe paginile de sector, fiecare verificare de acest fel e marcată explicit, iar numitorul ei stă lângă procent — și în hartă, la trecerea cu mausul peste o celulă.

Citiți harta pe coloane, nu pe rânduri. O coloană aproape uniformă înseamnă o problemă de instrument, care se rezolvă cu o instrucțiune identică pentru toată lumea. O coloană pătată înseamnă o problemă de practică, unde diferă cine s-a gândit la ea.

Am găsit o politică de confidențialitate la 5.833 de site-uri. Dintre acestea, 4.805 — adică 82% — nu citează nicăieri Legea 195/2024: fie trimit încă la Legea 133/2011, abrogată, fie nu numesc nicio lege.

Nu e o ironie, e mecanică. Nu poți avea o politică depășită dacă nu ai o politică. Efortul de acum câțiva ani produce astăzi documentul care trebuie actualizat, iar sectorul care a făcut cel mai mult e și cel mai expus la o actualizare ratată.

Pentru cine trebuie să acționeze, asta e cea mai ieftină linie din tot raportul. Un site din grupul acesta nu trebuie să scrie o politică de la zero. Trebuie să deschidă un document care există deja și să-l aducă la zi — o zi de lucru, nu un proiect.

O precizare de metodă: verificăm dacă documentul numește legea aplicabilă, nu dacă respectă conținutul ei. Un text care citează corect Legea 195/2024 poate fi în continuare insuficient. Măsurăm un semn exterior, iar semnul exterior e acesta.